duminică, 26 februarie 2012

Valsul pe cutite


... a fost o dragoste la prima vedere ... cand patinoarul era in aer liber, pe acelasi loc pe care este acum. Era mic, te puteai apropia oricand de mantinela sa observi ce se intampla acolo, pe luciul oval. Haaarsh, haaaarsh, se frecau de gheata cutitele de sub ghete. Un zgomot abia auzit fata de chicotele si rasetele ce dominau arena. Era fascinant, se nimerea sa trec cu mama pe la ora serii, cand mirific era luna plina si ovalul de gheata parea luminat din strafunduri. Trecea, in acele clipe, dorinta de a ajunge acasa, trecea frigul, ramanea curiozitatea "valsului pe cutite". Prima pereche de patine? Era o talpa din fier cu lama, care se prindea direct de bocanc cu niste suruburi cu piulite "cap fluture", ca niste capuri de Mickey Mouse-i :). Acesta a fost inceputul primelor piruete... acum, dorim sa aducem copiii la baze sportive, incuiate bine de lacate si pazite de oameni de ordine. Mens sana in corpore sano... in building.

strajă, Dunării

Dacă nu te aveam, Dunăre,

Iti scriam versuri focoase.

Dar te aveam, si indura-ne,

Ca te-am uitat, stand prin case.

Ti-am revazut malurile,

Albite, parasite de viatza,

Si ti-ai ascuns valurile

Sub dantela din fire de gheatza.

duminică, 19 februarie 2012

Si eu cu cine votez?

Autor: DAN MIHĂESCU
                                                             Scrisoare deschisă către Caragiale

"Stimate nene Iancule,
Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc. Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate.

Eşti mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple. Matale ştii cât ar costa acum o masă la "Iunion"? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la "Iunion" acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal! Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la "Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini. Suntem o ţară penală, meştere. De la prezidenţie la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni.S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale:"Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"

Zicea Nae Ipingescu: "Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş! Unde este Rică Venturiano cu "Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi filme deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă! Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte înromgleză. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis "Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.

Se face Capitală până la matale la Ploieşti, numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică. Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste.

Prezidentul vorbeşteromanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un preşedinte care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?... Altminteri e "criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica "Năpasta", promisiunilor guvernului, schiţa "1 aprilie", Justiţiei "Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice - "D-ale carnavalului", scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este "Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu "O noapte furtunoasă". Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zic că suntem "Ţara lui Caragiale". Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau. parfum. Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea!
Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel... Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic. În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o că o să murim în Becalia sau Băsescia!
Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!
"

Un prea frumos deja vù corect: déjà-vu, n'est-ce pas?


joi, 16 februarie 2012

Opis... bunica




...fireste, ma gandesc la oamenii din jurul meu.

Bunicul imi facea racoare pe prispa cu frunze de nuc si-mi explica de ce toata vara culege samanta de uscaturi si o pune in desagi de panza:

"- Samanta e viata, e un copil ca si tine pe care iata, o racoresc desfacand-o din foi uscate. La primavara, cand tu alergi prin gradina, sa stii ca samanta asta vrea sa traiasca, sa iasa, sa o iubeasca soarele."

Cum sa nu-l iubesti?

Bunica, avea un mers lung, din doi pasi strabatea curtea. Stia tot ce se intampla cu noi in casa, in pod, pe balta sau in vie. Nu puteai sa minti, te tintea cu ochii ei mari si sinceri incat ramaneai cu fraza inceputa stramb si o terminai... drept.
Bunica stia ca eram gata sa mintim si atunci, pe loc, nu ne reprosa niciodata. Noi eram bucurosi, ne dadeam coate in semn de ' am scapat' si ne promiteam in gand sa nu mai facem. Venea seara, cand bunica ne aseza un lighean in mijlocul camerei si se transforma in fantana, tzuruind peste manutele noastre apa. Atunci, in linistea serii cantata de greieri, bunica ne dadea pilda zilei. Ne inmana sapunul pe care-l transmiteam de la unul la altul, fiecare incercand sa-i scoata clabucul cel mai alb. Ne spunea cine incercase in acea zi sa sa se spele pe maini fara apa si sapun. Era o deconspirare la ceas de seara... cine sa o contrazica? cine sa ne ierte?

Bunicul dormea, ochelarii lui priveau mereu singuri luna de pe fereastra. Bunica ne stergea manutele cu stergarele albe imaculate cu miros de lavanda. Iesea cu ligheanul si se intorcea cu o tava plina cu cani cu ceai. Minunatul ceai de leustean al bunicii. Mmmmm.

Cum sa nu o iubesti?

Acum, ma intreb cum sa clasific iubirea? Sau ea se clasifica singura, dupa amintiri, arome si trairi?

Opisul ramane deschis...

marți, 14 februarie 2012

o mie de femei

imi vine sa incep cu..."nu stiu altii cum sunt..." dar nu se potriveste intuitiv cu ce voi scrie. Am de mult o parere care a fost mica, am ignorat-o, si ea, nebuna, s-a cocolosit in creierul meu staruind cu ineptia. Daca ar sta inerta, hm, nu m-ar deranja, dar ea se zgandara din cand in cand si ma face pe mine sa ies din ganduri si placeri memoriestravel exact cand nu ma astept. Cam asta e filmul: meeeeerge linistit maxi-taxi nu 5 oameni pe scaunele si altele goale. Tacere calda, radioul lui nenea sofer da premii in surdina, treaba lor! Lumea, mai ca nu doarme, daca o musa ar tipa, am fi auzit, desigur. Stand asa cuminti, fiecare isi asteapta apropierea de destinatie; unii mai nerabdatori, altii semi ludici, ca mine.
'-statie la IREG!' se aude deodat'. woooaw, m-am speriat! Ma uit in spate. O fatuca, dragutza, imbracata dupa ultima moda de la magazinul chinezesc din cartier, se inalta plina de emfaza si repeta, pana ajunge langa sofer, acelasi lucru, dar muult mai impetuos, ca si cand ala n-ar fi avut de gand sa opreasca. Coboara.
  Offf, raman iar in liniste. Vocea ei mi-a ramas in timpan, dar ca ea, aud aproape zilnic cereri 'ordonate' de a opri exact unde zic ele. ... unde zic ele? pai unde zic ele este deja statie!! De vreo 3 ani sunt statii binestabilite, cu tablita lipita pe stalpul din statie, cu ora si minutul in care trebuie sa ajunga nenea cu maxi taxi cutare, mai exact decat la CFR! Dar ele, nuuu, ele doresc sa anunte! Fiindca cineva trebuie sa le asculte, de parca, daca ar face o proba si nu ar tipa, le-ar duce masina hat depaaaaarte.
  E noua fara zece. Ma ridic, ma apropii de usa. Woooow, masina s-a oprit! Cum e posibil? Soferul chiar asteapta sa cobor, urca altii, masina pleaca.... perpetuum mobile aproape.
  Am uitat sa tiiip: Statiiieeeee ca eu cobor!
  Cine nu-si doreste o viitoare sotie care sa urle: 'ia-o la dreapta! ma duci la mama! du-te dupa pampers-i!'
ooohhh ... la dolce vita....