luni, 13 august 2012

8 august - zbor peste nori

... e seara dinaintea plecarii. Numar orele in care trebuie sa gasesc ceva de facut. Vor fi șase ore statice. Prea multe și prea brusc îmi vor tulbura bioritmul. În timpul alinierii bagajelor pe diferite categorii gândul îmi zboară la ce voi citi, asculta. sau scrie pe drum în leneveala primelor ore de vacanță. Patru ore vor fi rutiere și două aeriene. Pentru șosea aleg audiobook combinat cu muzică și poate citesc ceva interesant pe jurnale. Pentru zbor, fiindca nu voi avea `net`, merge o cărticică mai grea. Mai grea nu în sensul ... 2kg! ci în sensul celălalt, să mă ducă spre concentrare, să mai ies puțin din superficialitatea zilnică. Aleg o controversă a istoriei ca să-mi creez impresia de dezbatere, poate nu adorm.
Zâmbesc puțin când încep să ezit la punerea cărții în bagajul de mână... la fundul genții? prea departe! o să renunț să cotrobăi; imediat cum deschid fermoarul? ... o să fie curios la titlu nenea ce verifică bagajele... uff, o împing ușor de-a lungul buzunarului din față ca să-mi fie la îndemână oricând. De acolo am extras-o înainte să mă instalez și am așezat-o în poală, peste centură. Acolo a rămas timp de o oră jumătate. Dacă avionul facea cale intoarsa în timpul zborului nu cred că observam. A fost o magie între retina mea și formele de relief ale naturii de dincolo de hublou. Pentru prima data, in zborul acesta pe care l-am mai facut, am ramas 90 de minute cu ochii atintiti... sub cer... Cred ca nici pilotul nu a fost atat de atent ca mine. Totul a fost posibil doar pentru ca a fost senin. La inceput am aruncat priviri furise in timpul pagininilor intoarse, catre hublou. Acolo, peste aerul rece, se intindeau carlionti alb-argintii in volume abstracte... pluteau norii... Acum abia am realizat antagonismul relatiei om-nori. Cand ii privesti de jos in sus ei se misca fata de tine schimbandu-si forma perpetuu. De sus, norii stau pe loc si eu trec peste ei. Le percep forma si gata, au disparut sub burta avionului. Totul a fost vesel. Pe la `cazanele` Dunarii norii s-au risipit. Am reusit sa ghicesc amestecul de apa curbata, munti abrupti si diafragma metalica a portilor. Aveam emotia lectiei de geografie. Uff! am atins bine pe harta. Aripa avionului scruta ca un cozoroc urmatoarele zari. Ma uitam pe sub ea inainte sa descopar pe unde trecem. Niciodata n-a fost atat de senin incat sa disting si traficul autostrazilor. Precum un GPS am inceput sa-mi scot hartile din cap asa cum intrasera ele la orele de geografie acum cativa zeci de ani. Campii mai verzi sau mai aurii, dealuri randuite cu piepteni din vita-de-vie, varfuri muntoase din care porneau fire argintii cu apa cristalina si rece precum aerul din avion de-mi inghetase si nasul pe hublou. Dintotdeauna, un muritor fiind si eu, ma duc cu gandul intr-o casa ochita asaaaaa... la distanta. Mereu imi inchipui o familie simpla cu copii multi, guresi si nastrusnici. O mama prinsa in valtoarea treburilor casnice... etc. Abia atunci ma trezesc din vis si-mi dau seama cat de oameni suntem. Toti avem aceleasi insusiri fizico-psihice dar suntem diferiti spiritual... probabil. Eu ma bucur de picturile reale ale naturii prin acest hublou nu mai mare de 30x40 cm iar ei, sau ei, ... sau ei, percep aceeasi fractiune de secunda fiind pe pamant, traind. Eu sunt sus, acolo unde ei stiu ca e casa altcuiva. ... dar bine ca am ajuns! Ora mea de geografie se termina cu descoperirea lagunei in care pluteste Venetia. Imi trec prin cap amintiri cu Venetia. Noaptea e fantastic! Prima data am vazut-o ziua. A fost bine. Dar noptea a fost fantastic. Mie imi plac enorm de mult casele vechi, fara imbunatatiri moderne. Imi place sa gasesc cat mai autentic locatiile lui Vivarini sau Bellini, da Vinci sau Celini. In noaptea in care m-am plimbat prin Venetia m-am gandit pragmatic la ce am facut la 18 ani! Nimic spectaculos! O petrecere cu chiote si lumini, pahare si cesti sparte, lacrimile prietenelor parasite sau ale mamei care nu imi reproseaza nimic. Amalgamul vietii obisnuite. Puteam sa primesc cadou o vizita la Venetia! poate viata mea primea si nuante pe langa culori .

Un comentariu:

  1. frumos scrii .... nu știam că ai blog, merci că mi-ai zis, sper să apuc să te citesc :-)

    RăspundețiȘtergere